Desi termenul de mapping este relativ nou, tehnica dateaza inca de la sfarsitul anilor 1960, cand era folosita sub denumirea de "Efectul Madame Leota", iar una dintre primele proiectii de mapping pe obiecte 3D a fost documentata in 1969 cand Disneyland a deschis publicului cursa "Haunted Mansion", ce continea busturi animate ale cantaretilor celebri.
Pentru mapping la scara larga, cum sunt proiectiile pe cladiri, sunt recomandate videoproiectoare cu luminozitate de peste 20.000 de lumeni, acestea folosind tehnologia edge-blending ce ofera imagini luminoase de o claritate exceptionala. Pentru mapping la scara mai mica, pot fi folosite cu succes videoproiectoare cu luminozitate scazuta de pana la 2.500 lumeni.
Beyond traditional aspect ratio - Suprafata de proiectie este in general planara si nu corespunde aspectului ratio standard, de aceea, pentru proiectiile mapping, se folosesc mai multe videoproiectoare si tehnologia edge-blending.
Curvilinear - Suprafata de proiectie are arc cu raza constanta, convex sau concav, ce necesita o simpla corectie geometrica si, in functie de aspectul ratio, pot fi necesare mai multe videoproiectoare pentru realizarea mappingului.
Definire prin obiect - Suprafata de proiectie contine mai multe planuri, arcuri sau alte forme geometrice si necesita corectie geometrica avansata. In acest caz, mapping-ul este definit de catre obiect si in aceasta categorie intra fatadele cladirilor, caroseria masinilor, suprafete extrudate sau o gama variate de obiecte.
Gasirea celei mai bune configuratii pentru mapping este extrem de importanta. Printre principalii factori care trebuie luati in considerare in alegerea videoproiectorului pentru mapping se numara luminozitatea, rezolutia, orientarea si numarul de videoproiectoare si exista doua abordari majore in acest caz:
Abordarea singulara foloseste un singur videoproiector care proiecteaza imaginea pe toata suprafata de proiectie, peste care se adauga alte videoproiectoare pentru a aduce luminozitatea la nivelul necesare spatiului in care se realizeaza mappingul. Aceasta abordare necesita o atentie sporita la alinierea videoproiectoarelor suplimentare si elimina complexitatea tehnologiei edge-bending, necesare in abordarea multipla.
Folosind abordarea multipla, se vor obtine imagini de inalta rezolutie prin crearea unui tablou de imagini proiectate ce sunt unite perfect pentru a crea imaginea completa pe suprafata de proiectie. Aceasta abordare necesita folosirea tehnologiei soft-edge masking pentru imaginile suprapuse.
Intelegerea clara a nivelului luminozitatii ambientale intr-un anumit mediu, este factorul principal de care este nevoie pentru a calcula contrastul si luminozitatea necesare pentru proiectarea imaginilor. Un alt factor important pentru stabilirea luminozitatii necesare, este tipul suprafetei de proiectie ce poate fi zidarie, sticla, panza sau metal si care poate scadea luminozitatea sau careia ii pot lipsi caracteristicile de difuzie creand astfel "puncte sensibile".
In ceea ce priveste rezolutia, imaginile de dimensiuni mari (peste 10 metri) necesita videoproiectoare cu rezolutie mare pentru a putea reda imagini clare. Videoproiectoarele 4K+ vor oferi detalii si claritate superioare ale imaginilor, in comparatie cu videoproiectoarele cu rezolutie WUXGA sau HD.
